Sănătatea dentară a copiilor

Viața cu dinți sănătoși începe de la primul dinte temporar. Sănătatea dentară a copiilor este influențată de diferiți factori. Medicii pedodonți se ocupă de sănătatea dinților în această perioadă (stomatologii pediatrică este un domeniu aparte al stomatologiei). Medicul pedodont se axează pe tratamentele din sfera orală la copiii mici și adolescenți. Problemele importante din domeniu sunt profilaxia cariei cu ajutorul fluorului în copilărie, managementul și tratamentul cariilor la dinții temporari și al anomaliilor de poziție a dinților.

Provocări legate de sănătatea dentară a copiilor

O problemă semnificativă de sănătate dentară a copiilor este perioada în care dinții temporari se schimbă cu cei permanenți. Primii dinți temporari care erup sunt de obicei incisivii centrali inferiori. Ei erup la copiii cu vârsta între 6 și 8 luni, urmați de cei superiori și incisivii laterali inferiori și superiori între 8 și 12 luni. Ulterior, apar primii molarii superiori și inferiori de lapte, înainte de apariția caninilor, începând în jurul vârstei de 16 luni. Dentiția temporară este completă odată cu erupția molarilor secunzi la vârste cuprinse între 20 și 30 de luni.

Dinții permanenți încep să erupă în jurul vârstei de 5 ani. În procesul de erupție, rădăcinile dinților temporari sunt dizolvate de către noul dinte în erupție. Acest proces continuă până în adolescența timpurie. Dinții temporari sunt de obicei înlocuiți în aceeași ordine ca cea în care au erupt.

În cursul acestui proces de erupție, apar provocări cărora trebuie să li se adreseze medicul stomatolog pedodont. Atât dinții temporari, cât și cei permanenți, nu sunt complet mineralizați de la început și de aceea sunt susceptibili la carie. Ei necesită un grad mare de îngrijire și protecție, de exemplu cu ajutorul fluorului. De aceea este recomandată utilizarea pastei de dinți cu fluor în concentrații mai mari (1400-1500 ppm) încă de la vârsta de 6 ani.

Preferința tinerilor pacienți pentru alimente și băuturi cu zahăr este de obicei originea apariției cariilor precoce ale copilăriei - early childhood caries (ECC). Aceste aspecte sunt discutate în detaliu mai departe. Consumul excesiv de zahăr este o problemă răspândită și nu doar în rândul copiilor. OMS recomandă reducerea consumului zilnic la 10% din totalul caloriilor, ceea ce echivalează cu 40g pe zi la un copil de 6-8 ani¹, reducere problematică pentru copii. După calculul efectuat de Foodwatch, copiii din Germania consumă până în luna august toată cantitatea de zahăr recomandată pe an.² Este cunoscut faptul că există corespondență semnificativă între cantitatea de zahăr consumat și indicele de carie (DMFT). Pentru reducerea cariilor, este esențială scăderea consumului de zahăr.

O altă provocare suplimentară în sănătatea orală a copiilor și adolescenților sunt anomaliile de poziție ale dinților. Netratarea anomaliilor de poziție pot duce la diferite probleme cum ar fi:

Dificultăți la ingestia alimentelor

Posibile defecte dentare sau uzură datorată suprasolicitării sau a forțelor anormale asupra anumitor dinți, chiar posibile fracturi dentare.

Slăbiciunea mandibulei și a musculaturii acesteia

Probleme de vorbire

Dificultăți la îngrijirea dinților și astfel risc crescut de carii și gingivită

Și provocările nu se opresc aici, pentru copiii și adolescenții care primesc tratament ortodontic, fiind necesară o igienă dentară riguroasă. Aplicațiile ortodontice fixe duc la dificultăți de acces pentru igienizare și produsele de igienă orală convenționale pot să nu fie suficiente. Medcul stomatolog ortodont recomandă mijloace de igineă orală mai deosebite cum ar fi:

Periuțe speciale pentru curățarea dinților și a aplicațiilor ortodontice

Dispozitive speciale pentru ața dentară

Periuțe interdentare.

În general se observă frecvent o igienă orală inadecvată la copii și adolescenți din cauza lipsei de motivație, a dexterității sau a capacității motorii. Medici stomatologi se confruntă în acest caz cu o provocare deosebită. Comunicarea cu tinerii pacienți este foarte importantă, iar copiii nu sunt niște adulți mai mici, ci reprezintă o situație specială. În cazul pacienților aflați la vârsta micii copilării, comunicarea cu părinții este crucială.

¹ Guideline: Sugars intake for adults and children. Geneva: World Health Organization; (2015).

² Foodwatch Pressemitteilung vom 11.08.2020 Kinder Überzuckerungstag

³ Bernabe et al., The Shape of the Dose-Response Relationship between Sugars and Caries in Adults J Dent Res 95, (2016).
Afecțiuni dentare frecvente la copii

Caria precoce a copilăriei sau caria de biberon

Caria de biberon este o formă răspândită de carie a dinților temporari. Este una dintre cele mai frecvente boli cronice ale copilăriei și reprezintă o problemă foarte serioasă. Este cunoscut faptul că afecțiunea apare la copiii preșcolari de 5 ori mai frecvent decât astmul și de 7 ori mai frecvent decât rinita alergică.⁴

Manifestările cariei de biberon se pot clasifica în trei stadii de severitate în principal orientate după tiparul de apariței a cariilor:

Caria de biberon de tip I: formă ușoară sau moderată pe molarii temporari

Caria de biberon de tip II: formă moderată sau severă caracterizată de obicei prin leziuni pe incisivii superiori

Caria de biberon de tip III: formă severă cu afectarea întregii dentiții temporare

Prevalența globală variază între 3% și 45%.⁶

Caria de biberon are multiple cauze, dar este esențial să fi avut loc colonizarea gurii cu bacterii cariogene. Acest lucru este aproape imposibil de evitat oricum. De aceea, trebuie încercat controlul altor factori:

Ingestia frecventă de băuturi îndulcite din biberon

Ingestia frecventă de dulciuri și gustările frecvente

Igienă orală neadcvată

Insuficienta utilizare a fluorului

Din păcate caria de biberon apare mai mult în cazul familiilor dezavantajate. Este important ca părinții să devină conștienți cât mai repede.

Evoluția severă duce frevnet la extracția dinților temporari. Este important tratamentul timpuriu sau măsurile preventive intense. Frecvent caria de biberon necesită anestezia generală pentru tratarae afecțiunilor dentare din cazua severității crescute și a afectării unui număr foarte mare de dinți.

Hipomineralizarea incisivilor și a molarilor (MIH)

De mulți ani, medicii pedodonți sunt preoupați de tabloul clinic al hipomineralizării molarilor și incisivilor (MIH), afecțiune cunoscută și sub numele de dinți de cretă. MIH este o hipomineralizare de tip sistemic a unuia până la cei patru molari primi permanenți, cu sau fără afectarea incisivilor. Gradul severității variază larg.Se manifestă prin opacități sau modificări de culoare pregnante, chiar cu pierdere severă de smalț. Clasificarea după Wetzel și Reckel face posibilă categorizarea după severitatea acestor simptome.⁷

Gradul I: Morfologia dintelui este păstrată. Sunt prezente modificări de culoare individualizate pe suprafața ocluzală.

Gradul II: Smalțul dintelui afectat are modificări majore de culoare cu nuanță gălbui-brună și zona hipomineralizată protrude deasupra suprafeței ocluzale. Există risc crescut de fractură a smalțului afectat și sensibilitate în smalț.

Gradul III: Zone largi gălbui-brune pe dinții afectați cu defecte adiționale în morfologia coronară și pierdere pronunțată de smalț, asociată cu grad ridicat de sensibilitate.

Conceptul Würzburg oferă o clasificare extinsă folosind un indice de clasificare detaliată, denumit MIH Treatment Need Index (MIH-TIN), indicele de necesar de tratament in MIH, precum și terapia dezvoltată pe baza acestui concept. Conceptul Würzburg rezolvă lacunele clasificărilor din trecut oferind nu doar un indice bazat pe afectarea morfologică, ci și pe extinderea defectului și pe hipersensibilitatea asociată, cu sugestii de tratament asociate.⁸ MIH este o afecțiune prevalentă pe tot globul. Incidența este de 14.2% pe glob.⁹ MIH este cea mai frecventă afecțiune structurală a dinților. Tratamentul MIH este variat, după gradul de severitate. Poate merge de la profilaxie intensivă, măsuri restaurative și chiar extracție în cazuri extreme.Diagnosticul de MIH presupune o provocare pentru medicul pedodont și are semnificație uriașă pentru viitorul îngrijirii orale a pacientului.

Fluoroza

Supradozarea sistemică a fluorului la copiii preșcolari pentru o perioadă lungă de timp poate duce la modificări în interiorul și la suprafața smalțului. Fluoroza smalțului se manifestă adesea ca pete albe; cu o frecvență mai scăzută apar modificări gălbui-brune pe smalț. Modificările din fluoroză sunt caracterizate de simetria petelor sau a liniilor cu margini neclare.¹¹ Modificările nu au semnificație în ceea ce privește funcționalitatea dintelui. Fluoroza se poate manifesta începând cu nașterea până la vârsta de 6 până la 8 ani. Perioada de la 6 până la 24 de luni de viață pare a fi critică pentru instalarea fluorozei pe dinții frontali.¹² Riscul de fluoroză este crescut la asocierea tabletelor cu fluor cu sarea de bucătărie fluorizată, nivel crescut de fluor în apa potabilă și înghițirea de pastă de dinți. Prevalența fluorozei variază pe glob. Apariția fluorozei smalțului este mult influențată de zonele cu apă potabilă fluorizată. Prevalențele variază pe glob între 16.7% până la 32.2% după cum este descris în literatură.¹³

4 https://www.bzaek.de/fileadmin/PDFs/presse/pk/140207/ECC_Konzept.pdf

5 Splieth et al.: Orale Gesundheit im Kleinkindalter. Präv Gesundheitsf 4, 119–123, (2009).

6 Borutta et al. Explanatory Model of Early Childhood Caries. Oralprophylaxe & Kinderzahnheilkunde 32, 58-63, (2010).

7 Wetzel WE, Reckel U: Fehlstrukturierte Sechsjahrmolaren nehmen zu – eine Umfrage. Zahnärztl Mitt 81, 650–651, (1991).

8 Bekes et al. Das Würzburger MIH-Konzept: Teil 1. Der MIH-Treatment Need Index (MIH-TNI). Oralprophylaxe & Kinderzahnheilkunde 8 38, 4, 165-169 ( 2016); Steffen et al. The Würzburg MIH concept: the MIH treatment need index (MIH TNI). Eur Arch Paediatr Dent 18, 355–361 (2017).

9 Zhao D, Dong B, Yu D, Ren Q, Sun Y: The prevalence of molar incisor hypomineralisation: evidence from 70 studies. Int J Paediatr Dent (2017).

10 Petrou et al.:Prevalence of molar-incisor-hypomineralisation among school children in four German cities. Int J Paediatr Dent 24 (6), 434–440 (2014).

11 Meyer-Lueckel et al., Effects of fluoride tablets on caries and fluorosis occurrence among 6- to 9-year olds using fluoridated salt. Community Dent Oral Epidemiol, 38: 315–323 (2010).

12 Hong et al. Timing of fluoride intake in relation to development of fluorosis on maxillary central incisors; Community Dent Oral Epidemiol 34: 299-309 (2006).

13 Khan et al. Global trends in dental fluorosis from 1980 to 2000: a systematic review. Journal of the South African Dental Association, 60(10):418-421 (2005).

14 Schmalz et al. Entwicklungsbedingte Schmelzveränderungen bei niedriger Fluoridkonzentration des Trinkwassers. Dtsch Zahnärztl Z;48:629–633, (1993).

15 Pieper et al., Fluoroseprävelenz bei 15-Jährigen in drei Regionen mit unterschiedlichen Prophylaxeprogrammen. Dtsch Zahnärztl Z; 63, 16–29, (2008).
Prevenție, menținere și tratament

Recomandarea actuală cu privire la concentrația fluorului în pasta de dinți pentru copii este: pasta de dinți cu 1000 ppm de fluor trebuie folosită de două ori pe zi cu mărimea unui bob de orez de la erupția primului dinte temporar pănă la 3 ani, iar după 3 ani cu mărimea unui bob de mazăre.

Profilaxia cariei dentare la copii

Între 6 și 34 de luni, sunt recomandate examinări periodice de către medicul pedodont pentru depistarea timpurie a afecțiunilor dentare și după caz, aplicarea de măsuri profilactice.